Conacul Cândeștilor
Conacul de la Cândești este situat la o distanță de 13 km de municipiul Buzău, pe drumul DN10 ( Buzău-Brașov) , în satul Cândești, comuna Vernești. El este considerat cel mai vechi conac din județ, fiind listat ca Ansamblu în lista Patrimoniului BZ-II-a-B-02381.
Un popas în acest loc vă oferă posibilitatea de a călca pe urmele „pictorului național al României”, Nicolae Grigorescu, cel care a pictat peste 150 de tablouri în acest conac, unde venea deseori însoțit de bunii săi prieteni, celebrii I.L Caragiale, Alexandru Vlahuţă și Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Zidurile Conacului de la Cândești poartă povestea unui loc încărcat de evenimente istorice, memoriale și culturale ale diferitelor epoci pe care le-a traversat: de la tumultoșii ani ai secolelor XVI-XVII, când primii proprietari ai conacului, boierii Cândești care erau înrudiți cu familia domnitoare a țării, continuând cu găzduirea unor personalități boeme și marcante ale culturii, istoriei și științei românești din perioada interbelică și până la funcționarea sa ca Centru de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă, din perioada comunistă.
Conacul a fost construit în secolul al XVII-lea de către comisul Radu Mihalcea Cândescu (ctitorul bisericilor de la Pătârlagele, Cândeşti şi Bradu), care făcea parte din familia de boieri Bădeni, numiți apoi, după numele moșiilor deținute în zonă, Pătârlăgeni și Cândescu, o familie înrudită cu cea a Basarabilor, întemeietori de țară.
Boierii Cândescu au avut, începând cu veacul al XVI-lea, funcții importante în conducerea statului medieval Țara Românească. Ei au dat țării, între secolele al XV-lea și al XVIII-lea, ocupanți ai dregătoriilor de vistier, vornic, agă, comis, mare comis, vel stolnic, mare stolnic, mare spătar, postelnic, paharnic.
In 1692, Constantin Filipescu prin căsătoria cu Rada Cândescu, fiica marelui vornic Radu Cândescu, intra în posesia conacului, iar urmașii acestora au deținut conacul până în 1834. După acest moment, linia bărbătească Cândescu-Filipescu se stinge și incepe o nouă etapă memorialistică și istorică a Conacului Cândești, acesta fiind vândut succesiv mai multor moșieri, precum Gheorghe și Alexandru Știrbei sau Manea Stoea. Acesta din urmă a lăsat proprietatea ca dotă fiicei sale, Maria, în 1880, la căsătoria cu Gogu Iliescu, cei care au devenit ultimii stăpânittori ai conacului până la instaurarea comunismului.
Gogu Iliescu, fost ofițer de Cavalerie, implicat în viața politică, dedicat tehnologiilor avansate în mediul rural era și un mare admirator al artelor, el însuși fiind un pictor amator. În 1900 a construit sub conac o pivniță cu 13 budane placate cu sticlă, care au supraviețuit până astăzi și pot depozita aproximativ 132.000 litri de vin, alimentându-se din curte, printr-un orificiu de alimentare. Au fost realizate de firma BORSARI și Co. Budapest-Paris și erau o noutate pentru acele timpuri. Tot Gogu Iliescu a montat pe moșie două tunuri antigrindină care funcționau pe bază de carbit
Interesul boierului pentru viața culturală s-a evidențiat în anul 1900, cu ocazia expoziţiei personale a lui Nicolae Grigorescu de la Ateneul Român. Moşierul de la Cândeşti a achiziţionat un număr impresionant de opere semnate de marele pictor. Așa s-a legat o strânsă prietenie între cei doi.
În verile următoare, în special în 1902 şi 1903, Grigorescu avea să viziteze moşia şi conacul de la Cândeşti, frecvent însoţit de I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea.
Printre alte personalități care au poposit la conac s-au numărat Șt. O. Iosif, Alexandru Marghiloman și Henri Coandă, cel despre care se spune că era atras sentimental de Elisa, frumoasa fiică a lui Gogu Iliescu.
Din păcate, povestea Conacului de la Cândești, ca și cea a familiei lui Gogu Iliescu, avea să intre într-o perioadă tristă odată cu instaurarea regimului comunist.
Conacul Cândești a fost naționalizat, devenind în 1949, sediu GAS (Gospodăria Agricolă de Stat), IAS ( Intreprinderea Agricolă de Stat ) și începând cu anii 70, sediul SCDP (Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cândești).
Fiul lui Gogu Iliescu, Eugen Iliescu a fost expropriat și încarcerat la Gherla, în 1953, unde a și murit. Soția sa, Madelein, nora marelui moșier, a reușit să fugă în Franţa. Gogu Iliescu, bătrân și bolnav, a continuat sa locuiască la conac până în primăvara anului 1950, când, abuziv, fără o decizie judecătorească, a fost forțat să părăsească incinta conacului.
În 2004, fosta proprietate a Cândeștilor, a fost retrocedată descendenților familiei lui Gogu Iliescu.
În anul 2005, Ovidiu și Dana Andrei (membru fondator al Fundației Comunitare Buzău) au intrat în posesia conacului, prin vânzarea acestuia de către strănepoții lui Gogu lliescu și au inițiat un amplu proces de reabilitare, restaurare și resemnificare, organizând mai multe evenimente caritabile (culturale și sociale). Foișorul conacului a fost adus de actualii proprietari de la Mănăstirea Bârsana și a fost construit la bază cu piatră de râu de la Câmpina, iar poarta aparține meșterului maramureșean, Teodor Bârsan din Bârsana.
Momentan, datorită procesului de evaluare a restaurării, Conacul Cândești nu este deschis publicului, dar poate fi vizitat în grupuri organizate pe bază de programare .
Conacul Cândești
SOCIAL media
INFO UTILE
Adresa: bd. Nicolae Bălcescu nr. 48, Buzău, jud. Buzău, 120260
Telefon: 0238 414 112
Mail: office@descoperabuzaul.ro
PROGRAM
Luni – Joi: 08:00 – 16:30
Vineri: 08:00 – 14:00